luni, 21 decembrie 2009

poza de luni.

Vineri,18 decembrie 2009 Bucuresti.
Ninsoare ,-12 grade Celsius.
La volanul masinii ma indrept din punctul A spre punctul B, soseaua curata, fluiditatea traficului, caldura din masina, muzica buna in surdina, toate ma propulseaza calm spre destinatie.
Ninsoarea de peste noapte a facut ca spatiile verzi sa se transforme in basme frumoase cu printese, copacii au fost frumos imbracati cu puritate alba, turturii de-a dreptul superbi care curg in neant, aerul tare cu miros de brad imi alimenteaza starea de bine.
Trotuarele frumos curatate,copii cu nasurile inghetate zburdand prin omatul proaspat si catifelat imi dau pofta de viata .
Zgomotul infernal al claxonului masinii din spatele meu ma plesneste brusc si imi deschide ochii, in dreapta coloana de masini, soferi nervosi politisti agitati, in stanga politisti nervosi, soferi agitati coloana de masini .
Zapada de peste 30 de cm pe sosea, masini blocate in parcari, munti de zapada murdara , caini comunitari printre masinile parcate pe spatiile verzi, turturii ingalbeniti de aerul irespirabil ma fac sa-mi doresc cetatenia altei tari.
Refuz sa cred ca in tara mea in 2009 autoritatile sunt surprinse de ninsoarea din decembrie, refuz sa cred ca in capitala tarii mele nu poti sa iesi din parcare fara sa-ti petreci cel putin 30 de minute aruncand zapada din fata masinii cu lopatica(impusa de lege), refuz sa cred ca in capitala tarii mele trebuie sa echipez masina cu lanturi de zapada(impuse de lege) ca sa pot parcurge 10 km.
Desi vroiam sa vin cu poze in care sa surprind povestile frmoase ale capitalei tarii mele, o sa protestez venind doar cu op melodie astazi .


Dati-mi tara inapoi !!!




<

2 comentarii:

  1. Din pacate asta e tara in care locuim aparent frumoasa si cu oameni buni, dar putem sa o facem mai buna prin noi insine si prin zambetele noastre colorate.Interesant blogul tau...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ştii ce e cel mai frumos?! Că aici,în primă instanţă, îşi face apariţia partea proastă a lucrurilor, dar când ajungem să cunoaştem o părticică agreabilă (nu e nevoie de mai mult), începem să ,,ne conectăm" la extaz. Suntem învăţaţi să privim partea bună chiar şi în mocirlă. :) Aşa că, e bine să reţinem faptul că fiecare experienţă neplăcută atrage după sine ceva bun, cică o schimbare chiar; pe care o tot aşteptăm...

    RăspundețiȘtergere